The Lady from Stanford

Iluzia libertatilor noastre de tot felul se cumpara relativ usor, cat ai zice Ponta. Asa se face ca ne culcam seara cu un guvern si ne trezim cu altul, visam la proiectele curajoase ale unui ministeriabil si ne trezim cu gustul amar al minciunilor si falsurilor de tot felul. Exemplul jenant oferit zilele acestea de  nou-nascutul si (inca) neinvestitul guvern a facut deliciul publicului (in curand alegator), dar si al presei tendentioase si etern rauvoitoare.

Probabil ca nimeni nu se astepta ca cv-urile sa fie luate la scarmanat asa cum se ia lana, fir cu fir, la pieptanat si infoiat. Motiv pentru care unii si altii s-au mai pierdut in detalii aparent nesemnificative, dar asta e pacat universal/romanesc si n-ar fi politically correct sa invinuim doar ministeriabilii de cadere in ispita si incalcarea adevarului. Ca – nu-i asa – ei doar se antreneaza…

Am vazut, la viata mea, cv-uri care pierdusera orice contact cu realitatea si pretindeau titulaturi si calificari la care semnatarii lor visau probabil in timpul somnului de frumusete. Asta nu-i impiedica insa sa se impauneze cu ele ori de cate ori era sau nu era nici pe departe cazul. Cred ca as putea imparti in categorii clare si distincte tipurile de autori de cv-uri care, fuduli si importanti, s-au dedat mistificarilor de tot felul.

Cazul doamnei care – in mod ironic – trebuia sa se ocupe chiar de proiectele si bunul mers al educatiei din tara asta – nu iese cu nimic in evidenta. In fond, femeia nu a vrut decat sa-si imbunatateasca imaginea publica, asa cum frumusetile de pe catwalk isi acopera vanataile de pe picioare cu fond de ten. Pe langa faptul ca nu a trecut pe la Stanford University, fosta ministeriabila – care este si fondatoare de mega-universitate privata, si magistrat, si profesor, si rector, si membru in CSM si enumerarea ar putea continua – include in traseul sau cateva opriri rusinoase in sala de judecata pentru acuzatia de plagiat. Mai pe scurt si in limba de predare de la Universitatea Stanford, doamna a dat cam des cu copy and paste in cadrul unei lucrari pe care o semneaza impreuna cu sotul sau. Ulterior, a aruncat pisica moarta in ograda sotului, pretinzand ca dansa e neintinata si ca oricum procesul le fusese intentat dupa expirarea termenului de prescriptie. Ca si cum, daca au trecut 3 ani de la furtul din lucrarea altcuiva, brusc si fara opinteli, munca altuia devine bunul tau…

Pentru ca veselia sa fie generala, completez stirea spunand ca reclamantul ii acuza pe cei doi ca au plagiat prost si incorect, caci multe informatii nici macar nu mai erau valabile la momentul plagiatului.

Si uite asa, invatamantul particular din tara asta de intelectuali cu diplome a mai primit un pumn in plex, tocmai cand era pe punctul de a primi de la doamna din Stanford girul de a derula programe de masterat si doctorat pentru toate cele 21 milioane de locuitori. Care deja au diplome de absolvire, majoritar de la universitati particulare, in cele mai banale sau nastrusnice domenii.

Daca luam in considerare si faptul ca pe diplomele de absolvire eliberate de universitatile particulare sunt trecute, in general, numele universitatilor de stat sub egida carora s-au desfasurat examenele de licenta, avem tabloul complet. Adica te poti furlandisi cu diploma de la ASE (obligatoriu cu medie peste 9.85), chiar daca tu, de fapt, ai platit constiincios taxe intr-un loc obscur caruia nu-i dau numele, vorba lui Mircea Cartarescu, din respect pentru cel care a fost Spiru Haret. Cunosc multa lume din categoria asta si, daca nu ma insel, chiar si un ministru tinerel din actualul guvern a facut aceeasi manevra. Restul celor la care ma gandesc au varste respectabile, contrazicand vehement studiile care dau ca sigur faptul ca perioada de maxima dezvoltare intelectuala se afla undeva in jurul varstei de 20 ani.

Acum, ca tot am desfacut sacul cu malitiozitati si l-am desertat pe podea, imi sare in ochi povestea altor eminente cenusii care ingrosau odinioara randurile activistilor UTC si se faleau cu realizarile lor si cu numele grele alaturi de care stateau in birou la acea vreme. Dar vremea UTC-ului a trecut si, pentru ca nu da bine sa crestezi pe raboj activitatile tale mai mult sau mai putin murdare de atunci, doamnele in chestiune – aflate azi la varsta menopauzei si a studiilor universitare – si-au fabricat istorii personale neutre, care noteaza trecerea lor prin institutii marunte, in slujbe neinsemnate. Si nu, nu, nu, n-au facut rau nimanui, conform modelului instituit si consacrat de Felix the Cat…

Pana la urma, daca esti atat de inocent si curat cum pretinzi, ce rost are sa minti???

M-am luat cu vorba, uitand ca se apropie momentul tulburator al votului de incredere acordat de Parlament noului guvern. Ce daca s-au mai strecurat mici inadvertente si minciunele in cv-urile, declaratiile si proiectele anuntate de viitorii ministri? Atata vreme cat guvernul e cinstit, nu vad unde e problema…

Asadar, inapoi la Parlament! Ca vorba ceea: la politica si innot se pricepe toata lumea…