Doctorii recomanda sa dansezi…

De Hanoch Levin am auzit de la un prieten evreu care mi-a vorbit de multe ori, de fiecare data cu efuziune, de piesele profunde si tulburatoare ale dramaturgului israelian. Vazuse multe dintre ele, in montari mai mult sau mai putin izbutite, in Israel, America si Polonia, asa ca putea face comparatii si deslusi intelesuri si intentii care de regula scapa spectatorului neavizat. Asta se intampla la cativa ani dupa ce scriitorul, bolnav de cancer, se stinsese din viata in Israel. Tot cam atunci cateva dintre piesele valoroase ale lui Levin au aparut si in teatre din Romania, sub semnatura unor regizori experimentati: Radu Afrim, Alexander Hausvater sau Theodor Cristian Popescu.

De curand am vazut la Bulandra Mestesugul vietii, o comedie amara si pe alocuri dureroasa, semnata de regizorul Felix Alexa. Este genul de piesa care te face sa iti pui intrebari pentru care ai nevoie de o viata ca sa gasesti raspunsuri. Un text plin de substanta, viu, patimas, consistent, ca mai toate textele pieselor lui Levin. Sunt replici care iti taie rasuflarea, pentru ca spun adevaruri pe care le stii atat de bine, dar n-ai fi capabil sa le rostesti vreodata cu voce tare.

Cei doi protagonisti – convingator interpretati de Dana Dogaru si Razvan Vasilescu – casatoriti  de prea multa vreme, uzati de rutina obositoare a traiului in cuplu, fac si desfac firele de urzeala ale unei casnicii ostenite, fara sa se prefaca insa nici macar pentru o clipa. Pentru ca nu poti trisa atunci cand e vorba de viata, asa cum nu poti trisa cand e vorba de timp. Si daca viata e facuta din jumatati de ora – asa cum spune una dintre replici – atunci piesa intreaga e facuta din jumatati de cuvinte, din jumatati de visuri, din trairi impartite la doi, fiindca un cuplu nu e niciodata un intreg. Iar ce viseaza cel de langa tine, adormit pe jumatatea lui de pat sau cu ochii larg deschisi in timp ce pare ca te asculta atent, asta este o cu totul alta poveste. Pe care nu o vei cunoaste niciodata, pentru ca si tu ai propria ta poveste…

Textul lui Levin nu demonteaza ideea de casatorie, asa ca cei care nu au cunoscut sfanta taina a cununiei nu sunt in pericol daca vad spectacolul. Este mai degraba o descompunere in fragmente de ganduri a ideii de singuratate, a fricilor si neputintelor care se amplifica perfid odata cu varsta. Usor bizara mi s-a parut reactia salii, care nu stie daca sa rada sau sa planga, probabil ca reactiile extreme tin de varsta si experienta de viata si/sau spectator a fiecaruia. Asa ca, langa mine, un cuplu tanar a chicotit saltaret mai tot timpul, convins ca dragostea e vesnica si de neinvins, in timp ce doamna in varsta din spatele meu a suspinat sfasietor in cateva randuri, pentru ca aflase ceea ce naivii de langa mine inca nu stiau: ca o femeie poate fi parasita fara regrete in miez de noapte, ca un barbat poate fi impulsiv, agresiv, slab, speriat sau doar invins, ca o casnicie poate fi macinata de timp asa cum e macinata de tradari sau neimpliniri, ca nimic nu e pentru totdeauna…

Si, la mijloc, ca un interludiu salvator, dansul celor doi, un tango sfasietor care reface ideea de cuplu, lipeste intr-un puzzle simbolic imaginile tineretii trecute sau cel putin pe cele ale unei convietuiri nefortate. La capat de drum impreuna, cand toate sperantele sunt irosite si toate deznadejdile sunt strigate strident, poti face pace cu tine insuti, te poti destinde, poti respira din nou. Doctorii recomanda sa dansezi, spune cu gratie si cu intelegere Leviva, lasandu-se prada emotiei tangoului, cel mai sfasietor si voluptuos dans din cate exista pe pamant.

Este replica ce m-a facut sa ma gandesc la cuvintele tulburatoare ale unui cantec country pop care imi place mult, chiar daca nu in varianta lui originala. Asa ca va invit sa-l ascultati:

Uneori ajungem sa ne strigam diperarea ca Leviva sau vrem sa plecam din casa si din viata noastra ca Yona, pentru ca viata insasi devine o povara dureroasa. Ce alegi intre a muri, adica a te lasa prada fricii sau resemnarii si a dansa, adica a o lua de la capat, a zambi si a-ti fi din nou cald?

Voi ce faceti?

Eu sper ca dansati…