fbpx
„E-atâta rutină pe lume și-atât de puțin adevăr. (Ileana Vulpescu)“

By default

de

Recunosc ca intre lipsurile mele cele mai de soi se numara unul care doar cu maxima indulgenta ar putea fi trecut cu vederea: nu am cont pe Facebook. Adica nu stie nimeni cam ce planuri clocesc pentru ziua in curs, ce lol-uri si omg-uri imi expediaza prieteni pe care nu-i cunosc sau ce poze personale am mai postat din plictiseala sau alte stari. Stiu ca ma privez voluntar de bucuria de a vedea chipuri noi de prieteni ai prietenilor pe care nu-i cunosc (dupa cum spuneam), aparand zilnic din neantul  virtual si cerandu-mi prietenia asa cum ceri un ziar la debitul din colt. Dar, in egala masura, stiu ca renunt la privilegiul de a ma lasa placuta si a cantari, in numarul de like-uri, cat de importanta e prezenta mea in vietile virtuale ale celorlalti sau cat de ravisante ar fi doua-trei cuvinte inepte asternute la repezeala, dar care, in zilele bune, ar atrage comentarii „fara numar”.

Viata mea ar lua-o razna de-a binelea. Eu, care am aprige indoieli in privinta prietenilor din viata reala, m-as trezi asaltata de nume necunoscute sau de nume indaratul carora nu stiu cine se ascunde. As deveni suspicioasa, brusc neincrezatoare, poate chiar usor paranoica. Ca sa nu mai vorbesc de lexicul meu, care ar lua-o razna odata cu mine. In sensul ca ar suferi modificari substantiale si de neiertat chiar si intr-o lume in care trebuie sa sharuiesti ca sa existi, sa dai like-uri cand tu de fapt completamente dislike treaba cu pricina (dar n-ai cum altfel sa te exprimi). Aud ca exista si likeri prin vocatie, dar si lume care e suficient de agitata cat sa-si cumpere like-uri cu cardul. N-am prea inteles ce face cu ele, dar, ma rog, pana nu candidez si eu (oriunde, undeva), cred ca nici nu am ocazia sa aflu.

Nu sunt malitioasa, sunt doar o persoana greu incercata de tehnologie, in special de cea informatica. In sensul ca Facebook-ul e singurul lucru cu care nu m-am complicat. Inca. Altfel m-am complicat cu o suma de lucruri de care nu am nevoie, oricum peste capacitatile mele tehnice de utilizare. Sunt destul de atehnica, recunosc. Si, fie vorba intre noi, nu e asta pacatul meu cel mai mare… Important e ca citesc din scoarta-n scoarta cartile tehnice, sunt la zi cu teoria si la pamant cu practica. Pentru a afla cum se pot incalzi scaunele masinii am citit cam totul despre sistemul electric, ca nu gaseam informatia care-mi trebuia mie. Cand am gasit-o, erau deja 20 grade afara…

Ca sa nu mai vorbesc de tehnologia noului led 3D care te invita sa te cufunzi intr-o infinitate de optiuni, web, aplicatii, apeluri video si alte minunatii de necuprins cu mintea. Cel putin cu a mea, avand in vedere ca, dupa o saptamana de intensa utilizare, inca nu am setat canalele… Dar ma delectez cu instructiunile de utilizare care promit „o experienta mai reala decat realitatea”. Am incheiat citatul. Exact asa se exprima autorul anonim al manualului, special pentru a-mi amplifica frustrarea.

Asta ca sa intelegeti de ce prezenta mea pe cea mai in voga retea de socializare a momentului ar fi o nedreapta provocare pentru mine. Caci, va rog sa ma credeti, nu m-as incurca cu retele de mana a doua, ci doar cu cea mai populara si mai cu mot dintre toate.

Aud insa ca si aici am de trecut testul  unor setari complicate si aparent infinite, la capatul carora te asteapta o viata protejata de pericolele virtuale, cu chat-uri ghiduse si albume cu poze de la all inclusive-ul de asta vara, sau dimpotriva, ochi curiosi, minti bolnave si click-uri perfide. Plus zvonurile ca informatiile private de pe FB calatoresc online spre tot felul de aplicatii si medii pe care le activam mai mult sau mai putin voluntar.

Dar citeam si ca omniprezentul FB e un bun mijloc de promovare a unui blog, site sau business, te tine conectat cu lumea larga si te condamna la cunoastere si informatie.

Voi ce credeti?

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Buna Loredana! Si eu am fost reticenta la inceput cand am auzit de facebook. In 2009 mi-am deschis contul, dar abia dupa un an am inceput sa mai si postez. Mi-am trezit, asa cum ai spus si tu, cu o gramada de prieteni de care nu mai stiam nimic. A fost dragut. Apoi mi-am facut blogul si am mai creat un cont special doar pentru el. Si apoi inca o pagina oficiala a blogului. Si apoi inca o pagina persoanala ca sa ma recomand ca traducator. E un fel de lant vicios – petreci din ce in ce mai multe ore pe facebook, devii dependent de like-uri, vrei tot timpul sa stii cine ce a mai postat.

    Partea buna este ca prin pagina personala (cea cu traducerile) am fost gasita de clienti pe care nu aveam cum sa-i cunosc altfel, iar vizitatorii cei mai multi ai blog-ului meu „aterizeaza” de pe Facebook. A, daca nu aveam Facebook nu as fi ajuns sa stiu de concursul cu bloguri de pe Tango. Plusuri, minusuri 🙂

    Flavia 23 aprilie 2012 11:48 Răspunde
  • m-am trezit*

    Flavia 23 aprilie 2012 11:49 Răspunde
    • M-am prins inainte sa te trezesti tu. 🙂 Eu intrebam daca sa imi deschid un cont pe FB. Si tu ma sfatuiesti sa imi deschid vreo zece?? Nu cred ca m-as descurca cu unul singur…

      loredana 23 aprilie 2012 12:02 Răspunde
      • Nu cred ca m-am facut inteleasa. Nu te sfatuiam nimic, doar impartaseam experienta mea cu Facebook. Fiecare e liber sa faca ce doreste. 🙂

        Flavia 24 aprilie 2012 13:56 Răspunde
  • FB-ul nu poate fi judecat decat dupa ce ai un cont deschis . Nici eu nu sunt de la inceputuri pe FB , mai mult la insistentele unor prieteni departe de tara am intrat in retea . Nu ma deranjeaza cererile de prietenie ale necunoscutilor pentru ca exista butonul „ignore” , am in lista doar prieteni – oameni pe care ii cunosc si care din varii motive nu pot fi altfel in viata mea de zi cu zi , mi-am regasit prieteni dragi de acum 25 de ani … nu ma deranjeaza nici o postare a strainilor pentru ca nu-i vad .. si nici ei pe mine .. setarile permit asta .. Imi plac niste pagini din care aflu in timp real ce filme, ce teatre, ce concerte sunt in oras fara sa caut eu pe site-urile de profil …. fac parte din niste grupuri foarte interesante de opinii si idei …

    Marina 23 aprilie 2012 18:42 Răspunde
    • Marina, multumesc pentru comentariu. Esti extrem de convingatoare… Sa inteleg ca esti unul dintre viitorii mei prieteni de pe viitoarea mea pagina de FB? 🙂 Te mai astept si pe blog.

      loredana 23 aprilie 2012 19:25 Răspunde
  • Poti sa vezi facebookul ca pe o „intalnire virtuala la un ceai” ori ca pe un birou de informatii cu publicul, unde vin toti, deodata, nu sta nimeni la rand si nici nu ai pauza.Cateodata e destul de enervant cand siturile care te intereseaza iti solicita un cont de facebook.Asta e principalul motiv pt. care mi-am deschis cont de facebook.

    Cred ca e util pt. promovare cat despre celalalt aspect, al prieteniilor si like’urilor virtuale, depinde de nevoile si curiozitatile fiecaruia.

    Z.e 18 mai 2012 10:49 Răspunde

Lasă un răspuns la loredana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title