„E-atâta rutină pe lume și-atât de puțin adevăr. (Ileana Vulpescu)“

Vacanta norvegiana

de

Mi-as fi dorit un Revelion alb, cu multa zapada si flori de gheata pe geamuri. Pesemne ca nu aduce anul ce aduce ultima sa zi, asa ca voi primi un revelion cu ploaie neintrerupta si 6 grade Celsius.

Stau cumintica in fotoliu, cu laptopul in brate si ma uit cu deznadejde pe geam. Desi e 9 dimineata, afara e bezna. Ploaia spala geamul in care se reflecta jucause luminile decoratiunilor din casa. Imi lipesc nasul de geam ca sa vad cativa oameni grabindu-se spre statia de autobuz. Autobuzele vin la ore fixe si nu sunt foarte dese, asa ca programul fiecarui norvegian ce foloseste transportul in comun se construieste in jurul orarului autobuzelor. Cei mai multi insa merg pe jos sau cu bicicletele, masini sunt foarte putine, asa ca traficul din Stavanger este extrem de lejer, comparabil cu cel din Urziceni sau Sighetul Marmatiei.

Am re-invatat sa merg pe jos si am descoperit ca poate fi foarte placut sa alergi, atata vreme cat nu inspiri doar praf si noxe si nu exista soferi isterici care sa te calce pe trecerea de pietoni. Ma simt de-a dreptul stanjenita cand sunt invitata sa traversez o straduta de cate un sofer care are grija sa opreasca la douazeci de metri.

Am mai invatat ca oamenii pot fi politicosi si calmi, pot zambi oricand si stiu sa aiba rabdare.

Am vazut ca educatia lor incepe acasa, in primii ani, si nu se asteapa ca scoala sa rezolve tot ce nu au facut vreodata parintii. Vad in fiecare zi copii de varste mici mergand spre scoala singuri, fara parinti care sa-i duca de mana. N-am vazut in dreptul scolilor atat de cunoscutele (la noi) siruri de masini care opresc circulatia pentru a debarca un singur copil. Si nici parinti, bunici sau bone care sa preia odraslele la finalul zilei. Aici copiii sunt invatati sa se descurce singuri, merg mult pe jos, fac mult sport, sunt mai energici si mai independenti. Si nimeresc singuri scoala.

Am mai realizat ca norvegienii sunt oameni extrem de rezervati, fara a fi sobri sau reci. Nu se plang de cat de greu e job-ul, cat de isteric e seful si cat de mult muncesc ei. O buna prietena, mama a patru copii, cu o casa enorma si extrem de ordonata, merge in fiecare zi 40 km cu masina pana in port unde descarca containere de pe vapoare. O munca fizica incredibil de solicitanta ce se intinde uneori pana tarziu, fiindca vaporul trebuie descarcat indiferent de programul de lucru al celor de la uscat. Iar cand ajunge acasa se apuca de spalat, calcat si mai ales gatit fiindca cei patru copii au obiceiul de a manca zilnic. Nu a avut niciodata menajere si imi spune zambind ca familia ei nu e o firma care sa functioneze cu angajati.

Dar destul cu lucrurile bune de pe aici, fiindca timpul trece, trece pe nesimtite si ultima zi din an, iar eu nu am apucat sa vizitez singurul magazin de unde poti cumpara vin si sampanie. Si nu vreau sa ca miezul noptii sa ma prinda doar cu apa minerala. Aici alcoolul este monopol de stat, asa ca in magazine nu exista picatura de alcool. Doar bere, dar si aceea se vinde pana la 6 seara, dupa care te uiti la ea, dar nu o poti atinge. Asa ca e timpul sa fac provizii de vin, sampanie si ce o mai fi. Doar prietenii stiu de ce… 🙂

La multi ani fericiti tuturor prietenilor mai noi si mai vechi!!! Sa aveti un an nou frumos, nobil si generos!

Sa-l primiti cum se cuvine, cu dragoste si cu credinta! Godt Nytt År!

 

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • La multi ani Loredana si tot ce iti doresti!

    Victoria West 31 decembrie 2012 19:10 Răspunde
    • Un an nou frumos si norocos iti doresc si eu! La multi ani, Victoria!!!

      Loredana Dima 31 decembrie 2012 19:32 Răspunde
  • Tak, og Godt Nytår også til dig:)!

    Andreea 3 ianuarie 2013 9:15 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title