fbpx
„E-atâta rutină pe lume și-atât de puțin adevăr. (Ileana Vulpescu)“

Farsa unei sinucideri anuntate

de

Am promis ca voi reveni cu o postare asupra artei si vietii lui Rubens, artistul care a revolutionat arta flamanda si a pledat pentru schimbari fundamentale ale arhitecturii epocii.

Dar m-a luat valul cu povestea zilei, comentata in fel si chip la stiri, emisiuni de divertisment, show-uri de gatit, desene animate si postari ale diversilor specialisti ai tarii (aici intra, desigur, analistii politici, militari, de moda si de marketing).

Trist e ca avem o presa situata la extreme, incapabila de obiectivitate, imuna la adevar si, asa cum zilnic constatam, prost pregatita.

Dar si mai trist e ca intotdeauna am avut parte de o clasa politica penibila, corupta, pusa in slujba propriilor interese, ignorand sau dispretuind gloata de tampiti ce le deschisese larg portile parlamentului, guvernului sau presedintiei. Acele locuri in care te imbogatesti definitiv si irevocabil de cum te asezi la birou in calitate de persoana oficiala.

Definitiv si irevocabil s-a captusit si eroul, semizeul, supraomul momentului, presat si stresat de o justitie obraznica si enervanta ca o viespe.

Am asistat aseara la o sinucidere temporara si (indelung) asistata a unui om pe care il putem judeca, admira, critica sau compatimi in voie. Au plans televiziunile cu patroni de a sarit camesa pe analisti si moderatori, amintindu-ne ca vorbim de un mare politician, diplomat, avocat etc. cum altul nu-i.

Asa o fi. Dar justitia nu l-a condamnat pentru calitatile de mare intelectual, ci pentru actele infractionale pentru care a fost judecat (in dosare tergiversate peste masura). Sigur ca daca ar fi fost condamnat pentru actele de coruptie exercitate cu sarg si consecventa vreo douazeci de ani, lucrurile ar fi stat un pic altfel.

Pana la urma omul asta a furat o tara. Si a primit o condamnare de doi ani cu executare (a se citi opt luni cu tratament preferential). Putea sa-i faca linistit si fericit, ca la iesire averea il astepta ca o metresa credincioasa, intreaga si neatinsa de mana straina. Tara agonisita nu i-o lua nimeni.

Numai ca la noi omul politic nu e facut sa plateasca. Da, sigur, poate sa minta, sa fure, sa injure, sa-si dea poalele peste cap. Dar nu e invatat sa plateasca intocmai ca un infractor de rand, mai ales ca justitia trebuie sa ia pozitie de drepti si sa cante armonios dupa cum dirijeaza solistul-parat al carui partid s-a intors la putere hotarat sa puna punctul pe j. De la justitie…

Colegii de partid si ideologie au sarit in apararea imaginii aproape-sinucigasului.

Iliescu declara ca el l-ar fi gratiat daca era presedinte. Helloooo!!! Iliescu nu l-ar fi judecat niciodata, ca doar in timpul carmuirii sale hotia a devenit sport politic national.

Auzim – obsesiv repetate – cuvinte mari, bombastice, care suna fals si ne zgarie bunul-simt. Onoare, orgoliu, demnitate. Domnilor, in contextul de fata ar trebui sa vorbim de infractiune, nesimtire si inchisoare. Ca despre asta e vorba in propozitie. Corect, domnu’ Ciutacu?

O alta tanti abonata la scaunul ministerial al educatiei suspina ingrijorata ca ar fi fost avertizati intr-o sedinta de ex-pseudo-cvasi-sinucigasul politic al zilei cu urmatoarele cuvinte: Aveti grija! Maine se da verdictul.

Doamna, n-ati auzit sau n-ati inteles tot! A vrut sa spuna: Aveti grija si voi! Maine se da verdictul!

Ca probleme cu Rahova ar putea avea orice politician catarat in functii, salariat la bugetul statului roman si posesor de avere de seic arab. Acum insa ce ne facem daca sunt toti judecati, condamnati cu executare si degraba sinucigasi??? Va dati seama? S-ar umple spitalele…

Curios fenomenul asta clinic prin care un om politic fura cu toptanul, tinandu-si insa sub control tensiunea, glicemia si colesterolul. Pentru ca, in cazul atat de putin probabil al unei condamnari cu executare (cat tupeu, domnilor judecatori, cat tupeu!!), sa ne trezim ca pe orgoliosul in cauza il pocnesc toate deodata: da in diabet, o ia ateromul la goana pe artere, basca un reumatism saltaret combinat cu o guta de sezon.

Inchei – ca si Alice si Simona in emisiunea lor de astazi – fara concluzii. Ca de astea se ocupa analistii cu salarii mari si libertate de exprimare strict controlata de stapan. Incerc doar sa ma amuz decent si controlat de acte esuate, cum ar fi o sinucidere asistata medicalo-mediatic sau o teza de doctorat scrisa cu copy-paste din altii mai destepti si mai invatati.

É giusto, dottore? 🙂

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Cu cata usurinta vorbesti despre ce se intampla in sufletul unui om, cu cata certitudine, ce denota nu prejudecata, mult mai mult, o obtuzitate interioara. A furat! pai toti au au furat, sa facem dreptate, justitie oarba, adevarata, nu vendeta politica. Au moderatorii salarii uriase si care este problema, ca la Nasul, cel care a slavit dincolo de rusine si penibil preaiubitul conducator nu sunt mari? Cata lipsa de decenta sa afirmi, sa trambitezi cu o lejeritate nefireasca niste presupuneri, sau poate poate da cineva mai mult, poate-i ajungem pe moderatorii bine platiti din urma daca o zicem mai cu patos, acum doar ce are daca moare nu moare, se sinucide sau nu, doare sau nu doare, e adevarat sau nu ce mai conteaza? Imi este sila sa citesc ce ai scris.

    Alex 21 iunie 2012 20:32 Răspunde
    • Vesti proaste, Alex! Ai citit deja… 🙂

      loredana 21 iunie 2012 20:38 Răspunde
    • pt Alex – silă, nesilă … l-ai citit! :))

      Are perfectă dreptate Loredana! De ce ar trebui menajați cei din clasa politică pentru infracțiunile care le fac? Este prea mică pedeapsa pentru câte a făcut, iar această pseudo-sinucidere nu ar trebui să-i aducă clemența. Dacă i-ar fi fost întradevăr rușine, dacă ar fi avut întradevăr demnitate … nu ar fi făcut atâtea ilegalități. Mai zilele trecute sarcastic anunța că unul dintre acuzații ar trebui să se prescrie?!!!!!

      just me 21 iunie 2012 21:27 Răspunde
  • zi-le, loredana! :))

    lizzy tunc 21 iunie 2012 20:44 Răspunde
  • Presa a ajuns sa fie un mare dezastru . Faceti cu „mandrie” parte din ea.
    Amplificati, denaturati, inveninati.

    maria 22 iunie 2012 7:22 Răspunde
    • Tot e bine ca nu facem parte din clasa politica a tarii. Caz in care ar trebui sa furam, sa facem averi si sa ne sinucidem. Ma rog, nu de tot…

      loredana 22 iunie 2012 7:42 Răspunde
  • Putem avea pareri diferite, putem sa ne contrazicem, sa dezbatem, sa ne placa sau nu anumiti oameni, dar dincolo de toate acestea, cand nu mai vezi padurea din cauza copacilor, cand vezi doar franturi de adevar pe care le proclami drept absolute, trecand sub tacere tot restul, cand vorbim despre ce s-a intamplat cu 8 ani in urma si nu vorbim despre acesti ultimi opt ani poitici cumpliti, dezastruosi, murdari, atunci este limpede pentru mine ca nu are sens nici un fel de dialog. Daca ai fost cumva plecata in ultimii opt ani din tara si ai ramas blocata in trecut as mai putea intelege, dar daca ai fost aici, ori ai trait portocaliu bine si nu te-a deranjat vulgaritatea, grosolania, minciuna, betiveala ce au tinut loc de poltica de stat din varful palatului prezidential, nici videnii si berecenii, spre deosebire de majoritatea dintre noi, ori ceva nu este in regula. Daca au furat sunt toti hoti, toti, dar si aici permite-mi o nuanta, sunt hoti care au citit un munte de carti, si cateva biblioteci si hoti analfebeti si inculti. Hotia nu este disculpata de nivelul intelectual al unuia, dar de obsevat putem observa diferenta dintre un personaj elevat, rafinat si un taranoi. „Hotul” elevat incearca sa se sinucida, hotul taranoi si dizgratios hahaie si se lafaie in palate. By the way, razboiul Alice si Voiculestii sper ca nu influenteaza ce se scrie aici pe bloguri.

    Alex 22 iunie 2012 9:36 Răspunde
    • Alex, vad ca te transformi intr-un cititor fidel…:) Nu credeam ca o postare lucida si usor malitioasa poate starni atata agitatie. Am vazut comentarii acide pe pagina de facebook a site-ului Marea Dragoste, oameni care dadeau cu revista Tango de pamant de suparare ca eu mi-am permis sa postez – in plina epoca rosie – un punct de vedere care nu coincide cu cel guvernamental. Cred ca libertatea de exprimare e tot ce ne-a ramas, atata timp cat puterea sta in mainile celor care stiu si pot manipula urat masele. Am scris si repet faptul ca am avut si avem o clasa politica imorala, corupta, bolnava. Ai dreptate. Toti fura, si fura pe fata, fara teama de lege si fara rusine fata de noi. Eu cred ca gestul domnului Nastase nu este nicidecum unul de demnitate, ci unul de dispret. Dispret si sfidare la adresa justitiei, la adresa noastra. Actul impecabil jucat al sinuciderii a fost doar portita prin care dl.Nastase va scapa de vizita temporara la Rahova. E un caz de forta majora, jucat in extremis, pentru ca – sa fim seriosi – dl.Nastase nu se astepta ca tocmai dosarul sau sa se incheie cu o condamnare. Mai cred ca ar fi fost vorba de o sinucidere dusa pana la capat daca se punea problema confiscarii averii. Numai atunci si-ar fi pierdut cumpatul cu adevarat. Asa ca imi este greu sa compatimesc un om bogat, influent, in apararea caruia se ridica partide si se da peste cap mersul lumii. De pe margine lucrurile se vad dizgratios. Sa stii ca nu conteaza daca hotul care mi-a golit casa l-a citit pe Proust sau e un amarat analfabet. Casa mea pradata, tara noastra jefuita – asta e ceea ce ma doare, asta e ceea ce ar trebui sa ne deschida ochii. Intre hotul elevat si hotul taranoi e doar o diferenta de atitudine. Si de gusturi… Cheia aici este insa alta: hotii nu se sinucid. Dar stiu sa manipuleze emotional, sa faca gesturi ostentative si, mai ales, stiu sa strige cu putere: uite hotul. La final, as vrea sa stiti toti cei care v-ati suparat pe Alice, pe Tango si pe viata din cauza postarii mele (care nu cu politica are legatura, ci cu tot circul mediatic iscat de un gest fara precedent la noi) ca nimeni nu imi spune cum sa gandesc, cum sa respir, nimeni nu imi spune cum sa scriu pe blog sau ce teme sa aleg. De aceea blogul meu este gazduit de Marea Dragoste. Viata noastra e intreaga, iubirea fata de noi insine e reala si daca invatam sa ne deschidem mintea, sa acceptam nuantele, daca incetam sa fim servili, resemnati sau speriati. Cineva scria veninos ca viata merge inainte si fara Tango. Vreau sa va calmati, sa trageti adanc aer in piept si sa admiteti ca, cel putin in politica, viata merge inainte si fara Adrian Nastase.

      loredana 22 iunie 2012 14:56 Răspunde
    • Daca eruditia da o alta „nuanta” hotiei, cred ca putem spune ca e in dezavantajul „hotului elevat”. La urma, urmei, poate „hotul taranoi si dizgratios” nu stia mai bine sau nu stia ce face 🙂
      Cata vreme gandim in cercuri, putem sa o luam si in sensul acelor de ceasornic si invers!

      Catalina 22 iunie 2012 20:28 Răspunde
  • In sfarsit cineva pune puctul pe i.

    Georgiana 22 iunie 2012 9:37 Răspunde
  • Bine punctat, Loredana! Eu una, iti multumesc pentru luciditate.

    Catalina 22 iunie 2012 20:23 Răspunde
  • Tot e bine sa mai constatam ca (mai) exista si oameni lucizi si de bun simt in Romania… Mi-a facut placere sa citesc articolul tau, Loredana, si sper sa iti pastrezi calitatile de mai sus pentru totdeauna, chiar daca faci parte dintr-o minoritate (din pacate)…
    Cei care comenteaza lasand doar o urma de venin in urma lor , fara sa fie in stare sa aduca macar un argument decent, nu fac decat sa confirme ca cei ca ei nu sunt obisnuiti sa aiba nici un fel de dialog, le place doar sa se asculte pe ei insusi. Si, din pacate, sunt cam multi asa…
    Visez la ziua cand oameni ca tine, Loredana, nu vor mai fi in minoritate in tara lor. Eu imi pastrez optimismul. 🙂

    Raluca 23 iunie 2012 3:13 Răspunde
    • erata: „sa se asculte pe ei insisi”.

      Raluca 23 iunie 2012 3:15 Răspunde
  • Am ajuns sa plangem soarta unui om cu o avere cat datoria noastra la FMI. Cum de reusesc partidele nomenclaturistilor sa spele atata lume pe creier?

    Bogdan 23 iunie 2012 18:03 Răspunde
  • Loredana, ai dreptul sa stai langa MRU. Si in ziua aceea, eu voi iesi dupa multi ani de absenta la vot.
    Sper sa nu ai de suferit vreodata din cauza atitudinii tale. Nici nu vreau sa-mi amintesc de anii 2004 cand domnul in cauza se credea pe acoperisul lumii!!!

    camellia 24 iunie 2012 18:23 Răspunde
  • Fantastic Loredana ! In sfirsit, mai exista speranta…mi-a placut foarte mult articolul tau si felul tau de a gindi.

    andra 24 iunie 2012 21:09 Răspunde
  • Loredana,

    Eu in final nu am inteles, tu te prefaci ca nu intelegi ca tot acest proces si condamnare nu au nimic de-a face cu dreptatea in sine si este doar un joc politic sau chiar nu distingi ce se intampla de fapt, dincolo de emfaza unor certitudini pe care ma sperie ca le ai.

    Eu nu cred ca actul sinuciderii a fost unul de dispret, dimpotriva, cred ca a fost un gest profund personal,al unui om ce nu si-a dorit sa treaca prin umilinta de a ajunge la inchisoare spre satisfactia si ranjetul unui adversar politic, despre al carui intreg traseu si cariera politica de presedinte, eu pot afirma ca le-a cladit prin cele mai murdare manevre. Acesta este pericolul ce nu ar trebui sa exista intr-un stat democratic, sa ajungem sa confundam dreptatea cu razbunarea, pentru ca cele doua nu au nimic dar nimic in comun. Poate Nastase este vinovat, dar in momentul in care eu stiu ca altcineva are un scop politic din a-i dori condamnarea cu orice pret, cand exista atatea dezbateri legate de presiunile pe care le face asupra judecatorilor, totul se decredibilizeaza, totul are doar aerul unei vendete politice, ale unui om ce pierde puterea, aflat intr-o cadere libera in sondaje. Daca este sa se faca dreptate, sa cred in ea, sa cred in actul de justitie sa se faca pentru toti cu egala masura, cand se faca la modul acesta, atat de evident politic cum sa cred in ea, cum sa aplaud eu o razbunare a unuia si ba mai mult sa ma ascund dupa o justitie corupta si comandata politic?

    In ce priveste gestul sinuciderii, imi pare vulgar si cumplit sa il mai comentez, daca astia suntem, atat putem, atat intelegem din viata, din politica, nu trebuie sa ne mire ca suntem unde suntem si ne conduce cine ne conduce, ne meritam soarta, este limpede. Sa dam foc si la biblioteci, sa-i impuscam pe toti cei care nu ne plac, pe motivul ca stim noi mai bine ca „hotii nu se sinucid”??? Scrie in stele, in miile de tratate de psihologie citite sau mai mult, anii de psihiatrie facuti, in manualele despre hoti ce se intampla in sufletul unui om? Am uitat, nu are suflet, ti-au spus tie judecatorii si inchizitia si pe mine m-au manipulat antenele!

    Alex 24 iunie 2012 23:17 Răspunde
  • Alex,
    Esti un „postac” obosit, de partid? Atunci intelegem ca e slujba ta sa iei apararea lui Nastase pe bloguri pe unde se prejudiciaza imaginea lui „imaculata” … mai bine du-te de scrie pe blogul lui Nastase; acolo frazele astea „politically correct”, frumos compuse, favorabile sinucigasului amator, vor fi la ele acasa. Cred ca ar fi din partea ta „un gest profund personal,al unui om ce nu si-a dorit sa treaca prin umilinta” [sic!] … Hai noroc!

    Paul 26 iunie 2012 10:15 Răspunde
  • Poate ca pentru sufletele gingase subiectul gestului lui Adrian Nastase nu este ce astepti sa citesti in revista Tango si Marea Dragoste. Dar cred ca e greu zilelele astea sa scrii despre zburatori si sanziene cand se intampla lucruri asa de neasteptate in viata noastra. De fapt, a tarii in care locuim. Celor care ii deplang soarta omului, sotului si tatalui Nastase le-as reaminti ca sunt multi oameni, soti si tati impreuna cu toti ai lor care si-au pierdut intregul viitor datorita felului patronat de el si ai lui de a-si insusi tara cu toate bogatiile. “Ei”, clasa politica – indiferent de coloratura, ca sa nu fiu gresit inteles de partizanat – dupa decembrie 1989. Cum multi de-ai nostri nu-si mai au loc si viitor in propria tara pentru ca totul s-a vandut, iar banii au mers la „ei”, care au devenit mai bogati ca seicii sauditi. Cum ne-a fost ani de zile teama ca vom fi umiliti in aeroporturi si vami de straini pentru ca suntem romani din cauza felului cum au derapat lucrurile in tara noastra dupa revolutie. Cum Adrian Nastase a fost printre primii (sau chiar primul) care si-a aninat girofar de Mercedesul lui de stab post-comunist (Ha ! – „post” pe naiba), dorind sa-si asume astfel privilegiile la care jinduise de cand era mic si privea la Ceausescu si diversi copii de stabi din Primaverii (cu unul s-a si „maritat” un pic). Cum el a dispus sa-i fie acoperit cu foita de aur biroul de la Casa Poporului. Care a invatat de la ai batrani, asa cum l-a invatat pe Victor Ponta mai tarziu, ca legea sunt „ei” si se aplica doar prostimii de la poalele maretiei lor de nomenclaturisti. Casta lor e ferita de astfel de norme legale, asa cum au fost si cei de dinaintea lor pina la revolutie. Cine a mai vorbit de ceilalti condamnati din dosarul lui, cine s-a interesat de diabetul lor „mai vechi”sau de arterele lor ? A, pardon, ei nu sunt din aceeasi casta de neo-nomenclaturisti, ei sunt doar accesoriile lor, iepurasii care pot sa faca si parnaie pentru ei daca e cazul; partidul le va multumi pentru „deranjul” lor … Asta e cel pentru care suspina unii dintre voi si-l caineaza pentru ce a patit ? Ma uimiti, dragii mei …

    Aron "Pumnul" 26 iunie 2012 10:29 Răspunde
  • Pingback: Sunt roman. Sau nu… | Loredana Dima

Dă-i un răspuns lui just me Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title