Cetateni de mana a doua

Mea maxima culpa! Nu am urmarit dezbaterea prezidentiala de aseara, caci mediocritatea nu m-a fascinat niciodata. Am ales un concert Sarah Brightman si am iesit in castig.

Constat ca problema diasporei care nu are sectii de votare, chiar si in zone din strainatate unde exista comunitati insemnate de romani, continua sa fie analizata si intoarsa pe toate partile, fara sa existe insa o finalitate. In tara in care guvernul emite hotarari si ordonante de urgenta pe genunchi, iata ca a venit momentul in care se invoca legi si regulamente care mai de care mai stricte. Evident, pentru ca votul diasporei este un vot anti-Ponta. Altfel s-ar fi creat cadrul legislativ de rigoare, parlamentarii ar fi fost ridicati din asternuturi si pusi sa ridice mana, intr-o vesela si onesta organizare de alegeri prezidentiale.

L-am intrebat pe consulul Romaniei in Stavanger de ce nu a fost deschisa o sectie de votare in zona, de vreme ce exista un consulat onorific, o comunitate semnificativa de romani si precedent de organizare a sectiei de votare chiar si in consulate onorifice (cum se intampla la Stuttgart sau Hamburg, de exemplu). Raspunsul a venit de la Ambasada Romaniei la Oslo, care, in mod evident, nu a primit de la BEC vreo decizie prin care Biroul Electoral pentru Secțiile de Votare din Strainătate nr. 48 sa fie abilitat sa suplimenteze numarul sectiilor de votare in strainatate pentru turul doi. Asta stiam deja, ca doar nu se apuca nimeni sa taie craca de sub picioarele favoritului.

Iata insa ca Ambasada mai spune ceva care, in contextul actual, mi se pare de o importanta deosebita: Ambasada a informat cu celeritate autoritatile romane cu responsabilitati si competente electorale despre solicitarile primite în ultimele zile de la cetatenii romani cu privire la suplimentarea secțiilor de vot din Norvegia. Precizam ca aceste solicitari au fost trimise la Ambasada doar dupa primul tur de scrutin, din 2 noiembrie a.c. incoace, la mult timp dupa ce fusese publicată deja in Monitorul Oficial hotararea autoritatilor romane cu atributii in organizarea intregului proces electoral referitoare la numarul si localizarea sectiilor de votare in strainătate.

Iar exemplul pe care l-am primit este de la alegerile parlamentare din decembrie 2012, cand a fost deschisa o sectie de votare si la Bergen, la solicitarea scrisa a unor cetateni romani din regiunea Hordaland, cu 6 luni inainte de data alegerilor. Nu se precizeaza de cati cetateni este nevoie pentru a determina autoritatile sa deschida o sectie de votare, dar un lucru este clar: romanii din Norvegia (sau din oricare alta parte a pamantului) ar fi trebuit sa fie vigilenti si sa faca cereri scrise pana in mai 2014 daca vroiau sa fie luati in seama. Altfel dreptul lor de a vota devine nul si mai sunt si considerati cetateni de mana a doua de catre partidul celor multi.

Iar Constitutia, adica legea fundamentala a statului, cea care da drept de vot tuturor cetatenilor Romaniei, devine doar maculatura pe care o frunzareste premierul pe la televizoare.

Daca nu mi-ar fi sila, probabil ca m-as distra. Dar simtul umorului mi-a fost anihilat de politicile de partid din care (inca!!!) ranjeste Iliescu, al carui chip se confunda cu al unui alt mare om de stat, degraba sinucigas mediatic in clipele de cumpana strategica, a carui asemanare cu tanarul candidat menit-a-asigura-viitorul-de-aur te lasa fara grai. Si aflam ca cei trei muschetari sunt bravi democrati, n-au fost niciodata comunisti si, complet dezinteresati, servesc patria.

Iar electoratul, scindat in categorii distincte, devine un complice resemnat, aproape tacut, aproape redus la tacere.

Mi-e greu sa ii acuz pe cei multi si ignoranti care, de doua decenii si jumatate incoace, vad in ofranda electorala (vedeti ca evit cuvantul pomana ca nu place partidului-stat si premierului-candidat) un dar trimis de divinitate, ce ii ajuta sa mai treaca peste o luna de nevoi. Li s-a repetat obsesiv ca Iliescu le-a dat case de pomana, si pamant, si drepturi si cate si mai cate. Ca PSD-ul nu le taie pensiile si salariile, desi le creste luna de luna preturile la produsele de baza, nu mai vorbesc de celelalte. Ca primarul le da subventii la caldura, desi liberalizeaza pretul gigacaloriei, de ii costa caldura intr-o luna cat trei salarii (dar si regiile autonome cotizeaza la partid ca viata-i grea si campania scumpa). Ca baronii locali si parlamentarii degraba calcatori de lege trebuie protejati, iar cei care au fost – accidental – prinsi cu ocaua mica trebuie ajutati cu legea amnistiei si gratierii, ce sta sa iasa ca o ghiulea imediat dupa alegeri.

Eu cred ca, daca lumea asta amarata si calcata de nevoi  ar reusi sa vada dincolo de pensie, tara asta nu s-ar pierde la jocuri de carti. Sa inteleaga ca degeaba iti garanteaza un guvern de mucava o pensie de doi lei, daca o dai pe toata pe facturi si spagi la doctori. Ma uit la oamenii de varsta a treia din multe alte tari europene. Nu ma refer la cei scoliti, ci la oamenii simpli, dar care isi pastreaza o decenta si o inteligenta ce romanilor le sunt straine. Si imi pare teribil de rau ca poporul asta se pierde din cauza catorva gasti de partid, asa cum s-a mai pierdut in istorie. Iar nota de plata vine unor generatii care nu au pacatuit cu nimic altceva decat ca s-au nascut pe plaiuri mioritice.

Romanii din diaspora nu vor vota pretutindeni. Pentru ca au avut grija autoritatile de la Bucuresti sa nu aiba sectii de votare. Si drept de vot.

Dar vor continua sa spuna lumii intregi ca „democratia” romaneasca este cea care i-a alungat de acasa, ca exista lideri de carton si lideri din umbra, ca ExxonMobil şi Halliburton sunt mai importanti decat romanii astia de mana a doua…

P.S. Sunt in Bucuresti. Si duminica votez.