Unde dai si unde crapa

Scandalul subiectivei care a pus pe jar copii, parinti, academicieni si ministri a dat nastere unei povesti subiective, cu personaje multe, actiune complicata si final imprevizibil. In fiecare zi fraza in discutie este analizata sintactic cu ravna, cu ferocitate, cu speranta ca mai poate fi stors ceva din ea, mai poate fi rasucita, golita de continut, reinventata, reformulata. Dar ea, fraza, se incapataneaza sa isi bata joc de atatea minti luminate si cred ca s-a prapadit de ras cand a auzit ca la minister s-a intrunit un comandament si timp de patru ore ea a fost subiectul principal. Predicatul a fost nevoit sa astepte in hol, ca sa nu se creeze confuzii.

La final, transpirat, ministrul interimar a decis ca e loc sub soare pentru toate subalternele si subordonatele si le-a dat drepturi egale. Asta si pentru ca parintii furiosi ii prinsesera mana la usa si ii strecurasera in palma umeda de emotie si sovaiala petitii halucinante. In care, pe langa univitelinele subiectiva si predicativa, mai aparea si o sora vitrega, atributiva.

Ministrul transpira vartos, simtindu-si functia mai relativa ca o propozitie. Nu stie cine e si atributiva asta si cum a trecut de paza de la intrare. Dar stie ca regentul, inainte de a fenta Constitutia si a pleca intr-o tara fara dificultati gramaticale, ii ceruse sa faca lumina in chestiune. Iar de regent depind ei toti: ministri, atributive, subiective, subiectivi, detinuti si oameni liberi. Nu te pui cu regentul, ca da un copy-paste la decizia de concediere a lui Mang, schimba doar numele si te trezesti din nou fara secretara, sofer si limuzina la scara.

Mai bine declari senin si impaciuitor ca toate variantele sunt corecte. Ca in povestea aia in care nevasta iti este si amanta, si cea mai buna prietena. Boring, isn’t it?