fbpx
„E-atâta rutină pe lume și-atât de puțin adevăr. (Ileana Vulpescu)“

Elogiu surorii mele

de

Am scris un text aniversar despre scriitorii americani ai secolului XX (pe care nu izbuteam cu nici un pret sa-i citesc de la un seminar la altul), dar si despre cei pe care i-am descoperit mai tarziu, de una singura, in liniste, fara sa fiu fugarita de o bibliografie stufoasa si de teama unor note care sa-mi smulga bursa din buzunar.

Si, pe cand ma straduiam sa postez textul pe blog (nu am mai scris de multa vreme, intre timp am uitat parola si, desi pare greu de crezut, nici de username nu eram prea sigura), mi-am dat seama ca nu despre literatura americana ar trebui sa scriu la 4 dimineata. Oricum, experienta mea americana mi-a aratat ca omul de rand e mai degraba interesat de artificii, hamburgeri si meciuri de baschet decat de discursuri pompoase si parade militare.

Asa ca am schimbat de drum si scriu despre sora mea. Nu este ziua ei, nu a facut nimic deosebit in ultima vreme. Nici macar nu-mi raspunde la telefon in fiecare zi fiindca presupune ca daca o sun doar de cinci ori la rand nu e ceva urgent. Dar stie totul despre mine si imi iarta micile derapaje pentru ca stie ca sunt involuntare. Ne certam adesea fiindca supararile noastre dureaza neserios de putin. Ne contrazicem vehement, de regula atunci cand nu este cazul. De cand ne stim ne aruncam ironii taioase ca lama de cutit, antrenandu-ne in felul asta sa rezistam in fata lumii din afara casei.

Nu am avut o relatie buna la inceput. De fapt, la inceputul vietii ei, cand eu apucasem deja sa ma impun ca autoritate de necontrazis in casa. Simteam ca sunt sabotata, ca mi se fura laptele si aerul. La pachet cu atentia celor din jur. Asa ca am decis sa ii scot ochii cu doua macaroane, din cele de pe vremuri, groase si periculoase in mainile unui copil furios. Ma gandeam ca, daca o las fara vedere, mama si tata o vor abandona la colt de strada. Din fericire am fost oprita la timp de un adult vigilent, ea era prea mica si nu a retinut episodul, adultul vigilent mi-a aplicat o corectie sora cu moartea, dupa care mi-a explicat in cuvinte simple cat de importanta este o sora in viata unui om. Asa ca am trecut in extrema cealalta, vreo trei ani de zile am fost hiperprotectiva, nu lasam pe nimeni sa ii vorbeasca sau sa o atinga.

Intre timp am invatat sa imi gestionez furia, nu mai sunt chiar atat de impulsiva si nici macaroane din acelea groase nu se mai gasesc…

La varsta primilor ani de scoala ne impacam (destul de) bine, dar ea suferea in tacere fiindca toata lumea o cunostea drept sora Loredanei, desi are si ea doua prenume. Sigur, unul din ele este imposibil, pare o pedeapsa si oricum in fiecare an uitam sa-i spunem La multi ani, ne grabim sa o felicitam doar cand ne atrage ea atentia si taiem, in cinstea zilei ei onomastice, tortul pregatit pentru revelion.

Dar e singurul om din lumea asta care ma face sa rad cu lacrimi insirand povesti pe care le-am mai ascultat de o suta de ori. Uneori, cand suntem doar noi doua, ne amintim scene nazdravane care ne scutura de ras sau inventam dialoguri hazoase, radem de buclucasii mai putin isteti ai fiecarei zile si trece asa cate o noapte intreaga. Imposibil sa fii deprimat in avalansa asta de serotonina.

Sigur ca, pe langa umorul sfredelitor (un must have al zilelor noastre), ea mai este si frumusica, isteata, inventiva, ordonata, punctuala, binevoitoare, competenta si indemanatica. Iar de ar fi sa o compar… Oh, de ar fi sa o compar i-as mai gasi o sumedenie de alte virtuti nebanuite nici macar de ea…

Desigur, eu scriu lucrurile astea foarte lejer acum fiindca stiu ca ea nu va citi textul acesta, ingropata fiind in deadline-uri si sedinte toata ziua. In timp ce eu ma gandesc ca o baie in mare in faptul diminetii nu mi-ar strica. De-a lungul vremii, in timpul ei liber ea a facut rafting, bungee jumping si alte sporturi din aria considerata de mine extrema.

Eu am cazut recent de pe bicicleta. (Cine spune ca mersul pe bicicleta nu se uita inseamna ca nu a facut sex niciodata.)

In vacante eu bat muzeele lumii de parca nu le-as gasi tot acolo si peste douazeci de ani. Ea incearca partii negre si isi activeaza adrenalina.

Poarta ochelari.

E haioasa.

E sora mea.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Cu cata dragoste o descrii pe sora ta!Asa sa iti ramana mereu, cea care te cunoaste cel mai bine,persoana cea mai apropiata.

    Name 5 iulie 2013 10:55 Răspunde
  • Atat de frumos…..

    Manu 8 iulie 2013 18:54 Răspunde
  • V-am văzut împreună la aniversarea revistei Tango, mi-ați fost dragi, e o binecuvântare că vă aveți una pe cealaltă.

    Ioana Revnic 14 iulie 2013 14:42 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title