Nici o legatura intre subiectul de astazi si titlul piesei lui Thornton Wilder. Orasul nostru este insa o piesa pe care o iubesc de multa vreme si care merita o postare intr-o buna zi.
Astazi vreau sa va spun doar ca nu voi merge la vot. Pentru ca nu vreau, pentru ca, tragic, nu as avea pe cine sa aleg, pentru ca totul pare o gluma proasta. Imi displace sa vad lucrurile in negru sau in infinite nuante de gri si incerc, facand eforturi prea mari uneori, sa colorez mai prietenos lumea in care traim.
Nu reusesc intotdeauna, iar saptamanile din urma au alungat orice perceptie optimista. Nu stiu daca ati urmarit campania electorala pentru alegerile locale. Oricum nu merita efortul. Dar cu siguranta ati prins franturi din emisiunile si interventiile candidatilor si v-ati conturat o parere.
Nu stiu daca era necesara o asemenea campanie electorala furibunda, de vreme ce zarurile au fost deja aruncate si numele viitorilor primari „strategici” se cunosc inainte ca cetatenii responsabili sa ia drumul scolilor unde vor vota. Dar am vazut cu uimire ca exista resurse financiare nelimitate pentru afise, bannere si alte artificii publicitare menite sa ne ia ochii si mintile. Ca banii astia nu vin din cotizatiile membrilor de partid, o stim cu totii. Ca ei vin de la sponsori iubitori de candidati si sustinatori de doctrine, si asta stim cu totii. Ca acesti sponsori sunt castigatorii de maine ai licitatiilor din cadrul primariilor – este de la sine inteles. Ca suntem prostiti, mintiti, inselati, dispretuiti e dovedit in toate chipurile posibile.
Toti ne dorim orase mai curate, mai ingrijite, fara caini, fara gropi, fara taxe inventate.
Vorbesc despre orase pentru ca ele sunt obiectivele rechinilor mari. Si vedem ca nici macar nu mai sta in puterea noastra sa decidem.
Am vazut zilele trecute ceva miscare de modernizare in urbea constanteana. Se asfalta o strada si se puneau nelipsitele borduri. Clasica, repetabila poveste in cadenta de 4×4 ani, cand ni se ofera acelasi spectacol caraghios si deloc convingator al primarului brusc interesat de fata orasului sau. E vorba, desigur, de acelasi primar care la alegerile prezidentiale trecute impanzise orasul cu afise purtand sloganul „Ori eu, ori el”, amenintandu-ne cu demisia sa in cazul in care Basescu ar fi devenit presedinte. Basescu chiar a devenit presedinte, dar primarul multicolor (propriu si figurat) nu ne-a lasat. Ba ne-a mai si pedepsit ca suntem tampiti si nu stim sa votam, lasand strazile orasului acoperite de nameti, in timp ce el povestea, via Acces direct, ce frumos e in Brazilia. Si acesta e doar un exemplu.
Am putea sa ne gandim la orasul vechi abandonat in ruine care se prabusesc uitate de primar si consilierii aferenti. Sau la Cazinoul atat de disputat, loc de intalnire al multor interese urate si paguboase. Sau la strazile neasfaltate, la cele mai mari facturi la incalzire din intreaga tara, la cainii maidanezi care trimit mii de oameni in fiecare an la singurul spital de boli infectioase, la parcurile lasate de izbeliste. Singurul parc generos din oras a fost defrisat si transformat in mall in care functioneaza inclusiv birouri ale primariei. Nu stiam ca primaria nu-si mai incape in propriul sediu, dar e si asta o forma de a directiona bani publici catre buzunare private.
Primarul cvasi-etern ne asigura zambitor din afisele electorale ca e interesat major de banii nostri. Pardon, de bunastarea noastra. Ne zambeste increzator din afisele rosii. De culoarea comunismului, culoarea oportunismului.
Gloria orasului tomitan de odinioara a apus. Orasul marii s-a transformat intr-o localitate murdara, promiscua si descurajanta. Marile obiective ale favoritului in alegeri se refera la transformarea Constantei si Mamaiei intr-un urias bordel pentru toti clientii bogati, arabi, italieni si alti doritori de carne romaneasca ieftina. Cluburile trebuie sa rasara pretutindeni pentru ca tinerii sa aiba unde se droga elegant, nu asa, ca acum, la colt de strada. A anuntat chiar si un proiect caraghios cu insule pe lacul Sutghiol unde sa fie amplasate – cum altfel – alte cluburi.
Caraghios pentru ca acelasi primar cu aceeasi primarie nu a fost in stare, in cei 8 ani de cand ne intoxica cu prezenta-i exotica si atat, sa consolideze o amarata de alee, lata de un metru, in jurul lacului. Acum vorbeste cu emfaza de insule, iar ministra mediului, alaturi de el, da din cap precum un catel ca da, da, asa e, asta trebuie facut, ia de aici autorizatii.
Marea sa grija e legata de soarta statiunii Mamaia pe care o pastoreste dupa bunul sau plac si ideile sale promiscue. Chiar viseaza cu ochii larg deschisi un spatiu al sexului pe bani si al drogurilor, o varianta imbunatatita a ceea ce avem deja, cu o politie care protejeaza toata aceasta mafie incuscrita politico-interlopa. Se gandeste la el cu drag si cu speranta, iar contribuabilii platesc. Si, o data la patru ani, voteaza.
Platesc inclusiv taxa de liniste. Unde se mai plateste o astfel de taxa in Romania??? La Constanta taxele de genul acesta, legale si ilegale, sunt in firescul lucrurilor. Societatile comerciale sunt santajate pentru a se crea, in felul acesta, celebrele pachete destinate pensionarilor, de soarta carora primarul se ingrijeste cu imensa responsabilitate. Pentru ca acestia chiar merg la vot.
Sigur ca pe primar il intereseaza mai putin ca aceiasi pensionari, care contribuie direct la fericirea si bunastarea edilului, isi rup picioarele pe trotuarele rupte si pline de capcane. Este penibil ca un obiectiv important al tuturor candidatilor la primaria Constantei e legat de repararea unui amarat de pasaj pietonal aflat in buricul orasului. Pasajul in cauza a fost „restaurat” (primarii se exprima totdeauna bombastic) in cateva randuri, pe bani cu care s-ar fi putut reconsolida Cazinoul, desi repararea lui ar avea nevoie cam de cat investeste un cetatean cu venituri medii in renovarea bucatariei si sufrageriei. Banii s-au cheltuit, repetat si avantat. Pasajul este insa in continuare infect si riscant.
Pe de alta parte, contracandidatii favoritului unic si repetabil nu conving si nu au sanse sa schimbe rezultatul. Prezenta lor a fost mai degraba decorativa, de te intrebi unde sunt oamenii destepti, motivati si care chiar au chef de munca si ar putea face ceva. Sigur ca favoritul cursei se bucura si de intensa expunere mediatica, detinand si controland toata media urbei si simtindu-se ca acasa la Antene.
La ora asta se lucreaza probabil la unanimitate…
Asa ca eu nu voi merge la vot. Pentru ca nu am pe cine sa aleg, pentru ca mi-e sila, pentru ca am obosit.
Voi unde mergeti duminica?
