Dependenta de film m-a smuls din toropeala zilelor de vara si m-a dus in Delta Dunarii, un loc pe care il iubesc de fiecare data altfel, poate pentru ca il vad de fiece data cu alti ochi, il simt vibrand diferit, ii inteleg altfel frumusetea. Am fost la Sfantu Gheorghe pentru ca aveam nevoie sa ma rasfat pe o plaja salbatica si, mai ales, aveam un dor nebun sa vad filme bune, povesti frumoase, oameni talentati.
Festivalul Anonimul, festival international de film independent, s-a incheiat sambata seara dupa o saptamana de proiectii independente, cu o competitie pentru care selectorii s-au orientat catre o tematica generoasa, dar si cu cateva filme de lungmetraj in afara competitiei. Am mai fost la festival, asa ca m-am bucurat sa intalnesc din nou aceeasi atmosfera relaxata, oameni care vin acolo pentru ca iubesc filmele, arta, frumosul. Nu a existat un juriu, iar castigatorii competitiei au fost desemnati exclusiv pe baza votului spectatorilor.
Se pare ca editia a noua a Anonimului a fost una a filmului romanesc, pentru ca cele mai multe voturi s-au indreptat catre filme romanesti la toate cele trei sectiuni din competitie. Nu sunt filmele pe care le-am votat eu, dar cred ca ar fi corect sa le amintesc aici, desi titlurile au aparut inca de ieri in presa. Asadar, trofeul Anonimul i-a revenit lungmetrajului Toata lumea din familia noastra in regia lui Radu Jude. Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj de fictiune a fost acordat productiei Pui, cartofi prajiti si o cola, in regia lui Emanuel Parvu, iar cel mai bun scurtmetraj de animatie a fost productia Tipatul de Sebastian Cosor. Asadar, filme romanesti la toate cele trei sectiuni, dovedind atitudinea prietenoasa a publicului fata de productiile autohtone aflate intr-o competitie in care nu castigatorii sunt importanti, ci pasiunea care ne-a strans pe toti intr-un loc de o frumusete aproape ireala.
Ce poate fi mai frumos decat sa vezi filme pana tarziu in noapte, sub un cer spuzit cu stele, asa cum numai in locurile binecuvantate de natura mai poti vedea. Sa mergi dimineata pe o plaja intinsa, salbatica, unde marea e dulce pentru ca acolo o intalneste Dunarea. Sa strabati satul in picioarele goale prin nisip, sa te plimbi cu barca pe canale, sa admiri zborul maiestuos al unui pelican, sa te bucuri de linistea din jur la asfintitul soarelui. Si din nou filme, scenarii, povesti, culoare…
Voi reveni cu povestile filmelor pe care eu le-am considerat ca fiind cele mai izbutite. Pana atunci va las sa va bucurati de atmosfera de tihna si frumusete simpla de la Sfantu Gheorghe.
