Cu ceva vreme in urma vorbeam cu un norvegian care, pe jumatate in gluma, spunea ca daca Norvegia nu ar avea o clima rece si neprietenoasa si preturi uriase la absolut orice, de la iaurt pana la case, ar fi calcata de fel si fel de pribegi ce ar tulbura linistea si frumusetea unei tari unde educatia si respectul pentru lege nu sunt vorbe goale.
Intre timp am revenit in Romania, tara unde legea e facuta stramb sau nu e aplicata sau nu e aplicabila. Tara in care nu exista respect pentru multe dintre lucrurile care ar merita. Tara unde educatia chiar e o vorba-n vant.
Eu am credinta ca cei sapte ani de-acasa sunt cei care ne definesc intreaga existenta. Fara ei, tot arsenalul de scoli, diplome, medalii, cariere, functii sau pozitii sociale nu face doi bani. Asta pentru ca el tine de conjunctura, de noroc, de cati bani au parintii, de ce relatii ai la un moment dat, de cate compromisuri esti in stare sa faci, de cum il cheama pe sotul sau amantul din dotare. Si-or mai fi si altele…
Ne minunam perpetuu de ce societatile civilizate sunt asa diferite de noi. De ce suntem asa de facil inglobati lumii a treia. Ni se pare nedrept, desi stim ca asa este in multe privinte.
Intre timp rescriem cartile de jurnalism unde exemplul cainelui muscat de un om este subiect de stire. Pentru ca la noi, in anul 2013, exemplul omului mancat de caini sa devina stire.
Cred ca tot circul facut de primari si ong-uri pe tema cainilor maidanezi, pentru a acoperi fondurile pierdute in buzunare si conturi fara de legatura cu cainii, imparte nedrept lumea in iubitori si neiubitori de animale sau in iubitori si neiubitori de copii.
Cred ca mai degraba este vorba de oameni care au bun simt si oameni fara de bun simt, de cei cu sapte ani de-acasa si de cei fara…
Pana la urma, nu cainii sunt problema, ci oamenii.
Nu maidanezii, ci stapanii lor adoptivi.
Nu cainii cu stapan, ci stapanii.
Asadar, prima problema este cea a cainilor fara stapan, „adoptati” de suflete miloase doar cat trec hingherii prin cartier. Oamenii trebuie educati cu taxe si amenzi aplicate cu orice chip si prin orice mijloace, asa cum se intampla in lumea civilizata cu care ne comparam mai mult ca sa avem ce face. Pana la urma, orice persoana care adopta un animal si nu il tine in propria-i casa, ci il reda strazii si spatiului public, poate fi amendata (cu amenzi ca in UE, nu simbolice, de 50 lei) si trimisa in instanta cand se acumuleaza datorii. Pentru ca multi vor invata ce inseamna adoptia abia atunci cand vor baga mana in buzunar sau vor avea poprire pe salarii. Abia atunci iubirea va veni la pachet cu responsabilitatea, grija si bunul simt.
A doua problema (la fel de grava) ii priveste pe stapanii de caini care isi vaccineaza si inregistreaza animalele, dar le scot in parcuri sau pe strazi pentru a-si face nevoile, fiindca nu i-a obligat legea vreodata sa stranga excrementele propriilor animale in pungi pe care sa le arunce ulterior la gunoi.
In ultimele saptamani am vizitat tot felul de destinatii norvegiene, am alergat prin parcuri, am urcat pe munti. Peste tot, dar absolut peste tot, stapanii de caini au obligatia de a-si tine animalele in lesa si de a strange mizeria in pungi. Oamenii sunt educati si nu incalca legea, dar asta si pentru ca amenzile sunt usturatoare. Am vazut copii de 4-5 ani ducandu-se singuri spre casa sau spre scoala. Pentru ca traficul este corect, infractionalitatea este minima, nu exista animale libere pe strazi. Sigur, vorbesc acum despre o tara in care o palma aplicata unui copil este amendata prin plasarea copilului in grija statului…
La noi copiii ajung sa se joace in mall pentru ca parcul este ocupat de caini si stapanii acestora, mai agresivi de multe ori decat propriile animale. Cine a incercat sa faca vreo observatie (oricat de politicoasa si corecta) unui stapan de caine din Romania stie despre ce vorbesc. Asadar, mutam copiii in mall pentru ca nu mai au dreptul la aer curat si iarba verde, nu au pe unde sa calce fiindca parcurile sunt pline de fecale de caini, iar pe fisele de analize medicale ale copiilor romani tot mai multi medici recomanda si analizele pentru diagnosticarea boreliozei.
Altfel suntem cetateni europeni, avem pretentii europene, afisam masini si case al caror pret i-ar scoate din minti pe nemti, dar mergem cu catelul sa-si faca nevoile in parc sau pe strada, ca spatiul personal trebuie protejat. In schimb, de cel public ne putem bate joc. Fiindca nu exista taxe si amenzi care sa fie aplicate cu orice chip si prin orice mijloace, asa cum se intampla in lumea civilizata.
Nu cred ca trebuie sa platim cu totii la gramada servicii de salubritate pentru ca posesorii de caini sa-si scoata patrupedele pe strazi si in parcuri, transformandu-le in imense toalete publice pentru animale. Este nevoie de taxe aplicate obligatoriu posesorilor de caini, asa cum exista in toate statele civilizate, europene sau nu.
Nu mi s-a intamplat niciodata sa ma simt amenintata de vreun caine pe unde am umblat, nici chiar in tari precum Libia, Yemen sau India. In schimb, in Bucurestiul anilor 90, fiecare plecare spre facultate echivala cu o plecare pe front. Obligatoriu cu geanta cu cadru metalic, umbrela cu varf ascutit si cizme inalte pana tarziu in primavara. Lupta era stransa, corp la corp, cartierul mustind de haite, chiar daca era select si nu vreun capat de Bucuresti. Nu-mi era frica de caini, doar ca nu stiai cand te ataca si nici macar de ce. Cred ca era suficient sa nu te placa vreunul si sarea nebuna toata haita. N-am reusit sa le deslusesc comportamentul, dar am invatat sa ma apar fara frica.
Mi-a folosit de cate ori am mai fost atacata pe neasteptata de cate un caine, desi muscata nu am fost. Dar am ajuns in cateva randuri la spital cu cate cineva muscat pentru a-si face vaccinul antirabic. Acela care poate duce la encefalomielita sau chiar deces.
Smiorcaiala mediatizata a unui primar incapabil sa tina in frau problemele urbei pe care o conduce nu va rezolva nimic. Problema cainilor (cu si fara stapan) trebuie rezolvata eficient si definitiv prin implementare de taxe si amenzi ce vor educa cetateanul roman si il vor face asemenea europeanului ce strange mizeria cainelui, selecteaza gunoiul, conduce responsabil si baga adanc mana in buzunar ori de cate ori greseste.
Ideea e ca smiorcaiala, cum ziceai, a unui primar general care cere aprobarea locuitorilor prin referendum pentru ca ii este frica sa aplice legea si sa faca ceea ce trebuie sa faca un primar ar trebui urmata imediat de demisie. A primarului general, al celui de sector, dar si a tuturor celorlalti consilieri care au fost votati sa administreze o capitala si nu stiu nici macar sa gestioneze o problema de siguranta si sanatate publica. Incompetenta si prostie crasa care duce la situatii absolut infioratoare. Platesti taxe de oras – pardon – de capitala europeana care altfel organizeaza Festivalul George Enescu si intruniri NATO, dar traiesti expus atacurilor animalelor de parca locuiesti izolat pe un munte impadurit de unde nu stii cand sare pe tine vreo jivina turbata. Dar atunci probabil ca ai avea o pusca si dreptul sa-ti aperi viata, nu ti-ai trimite linistit copilul prescolar sa se joace prin imprejurimi. Cam ce trebuie sa se intample ca un responsabil sa se responsabilizeze si sa plece dintr-o functie pe care nu o poate administra? Cand provoci moartea cuiva prin nepasare sau neglijenta esti condamnat de lege la inchisoare si plata unor despagubiri civile. Cine va fi condamnat de lege pentru tragedia copilului ucis de canii scapati de sub orice control? Oare nu ar trebui sa fim mai iubitori de lege si sa cerem sa se faca dreptate mai degraba decat sa protestam lesinat in parcuri? Eu unul asa as vrea sa ne revoltam noi si sa ne rezolvam problemele. Si cu primarii nefolositori, si cu cainii agresivi, si cu stapanii fara educatie.
Bravo Loredana, ce ai scris tu este o analiza foarte adevarata a realitatii. Macar de ar simti primarii furia noastra …
Se fac totusi niste anchete… de ochii lumii. Cred ca nu se amageste nimeni cu ideea ca se vor gasi vinovati sau responsabili. Iar presiunea strazii chiar se simte zilele acestea. Dupa foarte mult timp. Intre timp cainii sunt tot pe strazi…
TANTI LOREDANA BATI CAMPII incerci sa faci paralelisme diferite dar nu faci altceva decat sa-ti subliniezi lipsa de logica si gandire.
In schimb, tu esti un rob al logicii. 🙂 „Paralelisme diferite”?? Poate ne luminezi…
La noi in tara, iubirea nu vine la pachet cu responsabilitatea nici macar atunci cand e vorba despre oameni, ce sa mai vorbim despre caini?! Cunosc atatia indivizi care se jura ca adora cate o femeie, cate un barbat, dar care se intorc seara de seara, spasiti, langa cate un neiubit, pentru ca sunt absolut incapabili sa-si faca ordine in viata si sa-si asume iubirea lor. Asa-zisa lor iubire…
Si uite asa trece viata, in ritmul neiubirilor de fiecare zi… Eu inca mai sper ca e nevoie de foarte putin pentru ca iubirea trambitata cu orice pret sa se aseze langa un dram de raspundere si sinceritate.
cred ca ne racim gurile degeaba daca tot o sa vorbim de aceasta problema a cainilor mai ales in Bucuresti!este o lipsa de competenta,este furt pe fata ce au facut cei responsabili de ani buni.eu am adoptat pana acum 7 catei si 4 pisici,le ofer tratamente si hrana,dragoste si afectiune.am gasit de 3 zile la poarta 3 pisicute,erau foarte mici,numai 1 a supravietuit din pacate.le ingrijesc,le fac frumoase,asa zic eu,si apoi le caut stapani,daca nu raman la mine,avem loc.deci pot sa vorbesc despre dragostea fata de animale,nu ca le dau paine uscata in fata blocului si scuip hingherii!!!
Eu cunosc o singura persoana cu adevarat dedicata ideii de adoptie. Are o intreaga colectie de caini batrani, bolnavi, operati. Dar ii ingrijeste cu devotament, in curtea ei, nu in strada si nu in parcuri. Mi-ar fi placut sa spun ca stiu zece sau o suta de persoane care se ocupa responsabil de caini. Din pacate, eu cunosc una singura…
Loredana Dima, ai repetat spunand ca oamenii au vina in ce privesc potaile de pe strada, deci intr-un cuvant oamenii sunt de vina ca ies pe strada si intampina tot felul de jigodii nenorocite si turbate..pana acum nu s-a luat inititiva, dar bai fratilor va fi un referendum, se va vota, mergeti tata si alegeti soarta cainilor vagabonzi. tot vorbim aici de lume civilizata si legi respectate. in tarile civilizate nu se discuta ca stai sa mai asteptam 2-3 zile ca poate o venii cineva sa adopte totusi un handicapat de caine jumulit si plin de pureci, nu tata, a trecut termenul, caput… intelegeti ideea? ai mentionat pe cineva care are grija de multe animale dinastea turbate..stii care-i durerea mea? ca mai mult si mai mult se vorbeste despre animale si alte figuri secundare decat de fiinta unama care-i cea mai importanta. lumea intreaga a uitat ca universul se invarte in jurul omului si invers, sunt atatia copii care mor de foame si nu au o haina pe ei. nu trebuie sa mergi in india sau in congo ca sa vezi copii care mor de foame si de boli, e de ajuns sa mergi la cateva zeci de km de Bucuresti. sunt copii care au nevoie de hrana in primul rand, de educatie, de drepturi, au nevoie de o speranta.. Dumnezeu a creat mai intai omul, esenta universului este omul si cu toate astea mor oameni ucisi de cainii strazii. Nu vreti sa-i omoram? atunci sa-i exportam catre Asia. fiti solidari cu semenii vostri nu cu javrele astea care ne manamca copii de vii..viitorul romaniei e mancat de viu la propriu de cainii maidanezi.
Adi, am sentimentul ca nu am fost suficient de limpede. Da, eu cred ca oamenii poarta vina faptului ca maidanezii se inmultesc si ajung pe strazi dupa ce sunt adoptati pret de cateva ore. Daca o problema veche de mai bine de douazeci de ani nu a putut fi rezolvata prin adaposturi, adoptii si bani bagati in ong-uri, atunci cu siguranta eutanasierea este singura solutie. Asta era solutia si acum 20 de ani, a fost pusa in aplicare doar partial din pacate. Nu avem nevoie de un referendum care sa demonstreze o evidenta. Eu spun ca actele asa-zisilor iubitori de animale ar trebui considerate infractiuni si pedepsite ca atare. Ca ar trebui amendati usturator cei care adopta un caine si il redau strazii. Ca ar trebui amendati usturator stapanii de caini care isi scot animalele pe strazi si in parcuri ca sa le umple de fecale. Nu cainii trebuie educati, ci oamenii. Iar amenzile i-ar invata ceea ce nu au putut invata acasa la ei sau in scoala. Cum sa-l inveti pe nesimtitul care nu se apleaca sa stranga mizeria propriului caine altfel decat cu amenzi? De ce crezi ca in tarile alea mai educate nu calci in fecale de caini si nu faci boala Lyme? Pentru ca posesorul de caine baga mana pana la cot in buzunar si plateste daca nu s-a aplecat constiincios sa stranga mizeria animalului. Vezi in parcuri mame care matura in jurul bancii unde sta copilul si dau cu tot felul de spray-uri sa dezinfecteze cat de cat zona unde se joaca cei mici. Nu ai cum sa-i feresti de boli si de mizeria animalelor. Vad ca la cainii care au stapan nu se gandeste nimeni si nu se iese in strada pentru a cere parcuri mai curate si strazi civilizate. Ei reprezinta adevarata problema. Daca eutanasierea maidanezilor va rezolva o problema spinoasa cel putin in Bucuresti, nu inseamna ca nu vom mai vedea caini agresivi in parcuri si fecale pretutindeni. Stapanii de caini din Romania au nevoie de educatie!!! Si inca ceva: cati dintre acesti mari iubitori de animale ar intinde un leu sau o coaja de paine unui copil amarat? Ma tem ca foarte putini, dureros de putini…
Draga Loredana,
imi pare rau sa te contrazic. Locuiesc in Norvegia de 7-8 ani si situatia nu este asa de roza cum o prezinti tu. Imi cer iertare sa-ti spulber iluzia ca „alte tari” sint mai civilizate. Da, se poate, daca vii doar in vacanta in tara respectiva. Locuiesc in centrul capitalei norvegiene si te rog sa ma crezi ca primavara, cind se topeste zapada, nu se poate respira din cauza duhorilor de excremente canine. Sint peste tot! Diferenta, daca exizta una, este ca nu exista ciini fara stapin, ca la noi.
Sunt convinsa ca atunci cand esti departe de casa, iarba ei iti pare mai verde. Dar trebuie sa recunoastem ca alte tari sunt cu mult mai civilizate si asta nu e doar consecinta faptului ca nu au caini fara stapan. Eu merg des in Stavanger si cunosc bine Rogaland si chiar si Bergen. Nu calci in mizerii de caine si nici nu sar la tine cainii cu stapan atunci cand alergi. Si nici nu am auzit de vreun caz de copil sfasiat si mancat de caini in centrul vreunui oras norvegian. Da, admir mult educatia norvegienilor, calmul lor, discretia, bunul simt. Faptul ca lucrurile se misca repede si firesc. Aici ai nevoie de referendumuri si decizii ale Parlamentului care, in cel mai bun caz, vor conduce la o rezolvare partiala a problemei. Intre timp asistam la manifestari grobiene si indecente ale „iubirii” fata de animale, la cateva zile dupa ce un copil de 4 ani a fost literalmente mancat de caini. Da, suntem o tara necivilizata, cu prea multi locuitori necivilizati.
Iti inteleg frustrarea! Dar daca am inceta sa ne mai imaginam ca „alte tari” sint intotdeauna mai civilizate decit a noastra, poate ca am incepe sa cream aceeasi civilizatie si in Romania. Norvegienii nu sint diferiti de noi. Si da a existat un caz de persoana ucisa de un rottveiler pe care stapinul l-a lasat slobod. Daca ai trai aici, si n-ai veni doar in vizita, ai vedea lucrurile altfel. Nu exista societate perfecta, ci doar perfectibila. Chiar daca in aparenta cei de aici „par” mai civilizati, nu sint intotdeauna asa. Eu studiez comportamente si mentalitati in cadrul unui program de aici, astfel incit am acces la informatie de prima mina cu privire la cum traiesc si cum se vad ei insisi, la ei acasa. Ca sa nu mai vorbesc despre propria mea familie norvegiana, care intreaga, incepind de la sotul meu si pina la parintii lui, sint elementul din interior care ma face sa vad cu alti ochi decit ai turistilor aceasta tara care se promoveaza atit de bine in exterior. Romania, prin comparatie, iese de multe ori cu plus.
Silvia, cred ca tu suferi un pic mai mult de dor de casa. Asta si pentru ca vorbesti de „noi” si tara „noastra”, ceea ce cred ca te impiedica sa te integrezi societatii norvegiene. Studiezi acolo, ai un sot norvegian, dar nostalgia plaiului mioritic se simte in fiecare fraza. Sigur ca norvegienii nu sunt perfecti, m-am lovit de cateva lucruri deranjante, am platit amenzi de parcare desi platisem parcarea (mi s-a parut un abuz dar nu aveam ce face) si multe altele. Dar la ei un rottweiler lasat liber omoara un om, in timp ce la noi sunt numeroase cazurile de caini cu stapan care au atacat si mutilat copii si adulti. Am vazut anul trecut o actiune publica de comemorare a victimelor accidentelor de circulatie in Rogaland. Cred ca erau 13 victime intr-un an intreg. La noi sunt 13 victime intr-un singur accident, iar accidente sunt cu sutele pe parcursul unui an. La noi poti sfarsi intr-un banal incident in trafic, fiindca oamenii s-au invatat sa fie agresivi in mod gratuit. Subiectul acesta al cainilor maidanezi, atat de disputat zilele acestea, a trezit tot ce era mai urat in oameni. Sau cel putin in cei care se manifesta vocal si inversunat, desi cred ca avem cauze cu mult mai importante care ar avea nevoie de energia, banii si determinarea lor. Suntem departe de a fi educati, iar trist este faptul ca nici macar nu ne mai dorim.
E mai usor sa arunci cu noroi in propria tara cind esti in Romania. Din afara vezi lucrurile altfel. Vezi ca si altii, din tarile „civilizate” au si ei aceleasi defecte ca si noi. Si depinde si din ce zona a Romaniei provii. Cind Constanta e acasa iar Mazare primar, nici macar nu-ti ia prea mult sa intelegi. Exista insa si o Romanie frumoasa, cu oameni intelepti si primitori, nu numai cirucuri si ciini vagabonzi. Cit despre integrarea despre care vorbesti, ce parere ai? Incetezi a fi roman atunci cind ai obtinut alt pasaport? Iti abandonezi limba si trecutul, fratii si parintii, pentru a deveni ceva ce nu esti? Realitatea este ca luam Romania cu noi oriunde ne-am afla. Dupa cum spunea Sadoveanu, „nimeni nu poate sari peste umbra lui”.
Silvia, cred ca muti discutia de la un subiect incarcat deja de penibil, cel al maidanezilor, catre o alta zona. Sa stii ca intentia mea nu este aceea de a arunca cu noroi. Nu, nicidecum. Mai ales ca am calatorit mult si am ajuns in locuri care m-au facut sa inteleg cat suntem de norocosi ca ne-am nascut aici. Dar privesc lucrurile cu realism si simt critic. E adevarat ca zona Constantei, a Bucurestiului si a altor orase mari nu seamana cu orasele transilvane. Dar in Romania aceea frumoasa, „cu oameni intelepti si primitori” (cum spui tu), eu ajung doar in vacanta. In rest, traiesc inconjurata de foarte multe ciurucuri si caini vagabonzi. Am ajuns sa ma bucur cand vad comportamente elegante, oameni cu bun simt, si vad aceste intalniri ca pe o sarbatoare, cand ele ar trebui sa se inscrie, de fapt, in normalitate. Cat despre problema integrarii intr-o alta cultura si societate, sigur ca nu te poti rupe vreodata de tara, limba si identitatea ta. Dar cei care aleg sa se stabileasca intr-o alta tara (si – atentie – deja optiunea acesta vorbeste de la sine) tind sa ia cu ei o Romanie idealizata, care are prea putine in comun cu Romania in care traim noi. Eu cred insa in puterea de educare a romanilor prin legi aplicate cu consecventa, prin amenzi care nu pot fi ignorate, prin presiunea impusa de atitudinea ceor din jur. Stiu destui romani cu comportamente tiranice pe vremea cand munceau in Romania care, odata transplantati intr-un alt spatiu, au devenit niste mielusei zambitori si obedienti in tara de adoptie. Fiindca nu poti urla intr-un loc in care restul lumii vorbeste in soapta, nu poti fi obraznic si conflictual acolo unde comportamentul celorlalti e elegant si politicos. Ideea nu este sa facem exercitii de admiratie pentru ceea ce am putea deveni daca am vrea, ci sa incercam, in mod practic si consecvent, sa imprimam celor din jur niste deprinderi sanatoase si – pentru a ma intoarce la subiectul postarii mele – igienice. Asadar, ii sustin pe cei care, in mod politicos, vor cere stapanilor de caini ale caror animale umplu locurile publice de fecale, sa stranga dupa animalele lor iubite. Sau sa plateasca amenzi si cu banii aceia sa stranga mizeria serviciile de salubritate.
Pentru decenta traiului si pentru securitatea vietii sale,este corect ca OMUL-stapinul cainelui,si nu invers,sa detina mereu control: preventiv,organizat.
Articolul denota patriotism;romanii adevarati isi doresc tot ce-i mai bun pentru tara lor.Si da,neplacerea compararii cu exteriorul in unele situatii nu trebuie lasata piedica in luarea exemplelor pozitive de pe alte meleaguri.
Multumesc, Lili!