fbpx
„E-atâta rutină pe lume și-atât de puțin adevăr. (Ileana Vulpescu)“

Bucuresti, Romania

de

Acum doua seri un tanar politist si-a pierdut viata dupa ce a cazut cu motocicleta intr-o groapa pe Bulevardul Stirbei Voda din Bucuresti.

Am trecut pe acolo in aceeasi seara, circulatia era deviata, ploua si era intuneric. Mi-am dat seama ca era vorba de un accident grav dupa numarul mare de politisti din zona si m-am gandit ca o masina cazuse intr-una din gropile din mijlocul bulevardului. Erau prea mari, prost semnalizate si lasate vraiste de cateva zile, astfel ca o nenorocire era iminenta.

Cu stupoare am citit ulterior in stiri din diverse surse ca era vorba de o groapa semnalizata, ca se faceau nu-stiu-ce lucrari la reteaua de gaze etc.

Eu trec zilnic pe acolo si am numarat trei gropi, nu una singura. Doua din ele erau foarte adanci, niste hauri in care un om a cazut cu tot cu motocicleta. Vad ca mai nou groapa este si aia in care iti rupi o roata, dar si cea in care poti sa te scufunzi cu masina. Si ma gandesc, cu amar, ca nu este doar o problema de semantica.

Mai departe: cele trei gropi erau incercuite cu banda galbena de semnalizare, din aceea de 10-15 cm, si mai era si un semn rutier (sau poate chiar doua) de ocolire obstacol, asezate chiar langa banda. Nici un fel de semnalizare luminoasa, astfel incat pe timp de noapte gropile deveneau o capcana ucigatoare.

Nu stiu cu ce scop au fost sapate si abandonate. Ca muncitori eu nu am vazut niciodata acolo, desi trec prin zona de doua ori pe zi. Am intrebat colegi care stiu si ei locul. Stiau de gropi, nu vazusera insa pe nimeni lucrand. Probabil s-a lucrat intr-o maxima discretie. Sau nu s-a lucrat deloc.

La o zi si jumatate dupa ce un om a sfarsit in capcanele intinse pe Bulevardul Stirbei, am vazut 3 (trei!!!) bucati de asfalt proaspat. Asadar, nu s-a mai facut nici o lucrare. Poate pentru ca se facuse deja si ramasesera in urma doar gropile, poate ca nici nu era nevoie de vreo interventie, poate ca nimanui nu i-a pasat.

Intr-o capitala (sud-est) europeana, sufocata de masini, unde sistemul de gestionare a traficului a sucombat din pricina unor lucrari (iar lucrari???), se sapa gropi, se intind capcane mortale, se fac tot soiul de „proiecte”, adica invarteli aducatoare de bani publici in conturi private. Trist ca in centrul unei capitale, un om, un politist in misiune, sfarseste intr-o situatie halucinanta. Suntem tentati sa spunem ca se putea intampla oricui. Va contrazic: se putea intampla oricarui muritor de rand, nu si semi-zeilor pentru care se opreste circulatia, se organizeaza coloane, si se mai dau peste cap si constelatiile. Cei care au ghinionul sa circule zilnic prin Bucuresti stiu de cate ori se opreste traficul sau trebuie sa sara cu masina pe trotuar fiindca trece nu-stiu-ce-coloana ducand vreu subsecretar de stat catre o problema urgenta. Pe bune? Ce probleme urgente au astia mi-e greu sa inteleg, ca de muncit si gandit sigur nu se ocupa. Cel putin nu in directia interesului public (ca sa nu zic national). Inteleg ca tocmai interesul national era cel caruia i se deschidea drumul, dar mi-e atat de sila incat ma abtin sa comentez.

Mi-a fost sila sa vad si cu cata rapiditate s-au astupat gropile alea nenorocite, s-a mai pus capac peste cine stie ce interese, anchete etc. Traim urat si permitem, cu resemnarea noastra de zi cu zi, cu rutina asta care ne roade demnitatea si ne scurteaza zilele, sa devenim oricand victime ale indolentei si nesimtirii altora.

Categorii:
Uncategorized

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title